Nu sunt poetă, prin versuri doar vorbesc,
Vorbesc prin versuri de tot ce eu iubesc,
Iubesc Cuvântul care este scris,
E scris din veșnicii în paradis.
În paradis aș vrea să fiu și eu,
Să fiu și eu, copil de Dumnezeu,
Un Dumnezeu divin ce m-a creat,
El m-a creat și harul Lui mi-a dat,
Mi-a dat talentul ca să mă exprim,
Să mă exprim în scris parcă e lin,
E lin să scrii, să spui ce simți,
Să simți în versuri parcă niște zimți,
Sunt zimți cuvintele când rima nu găsești,
Când rima nu găsești tu nu vorbești,
Când nu vorbești tu scrii o poezie,
O poezie ca o melodie
Căci melodie scrii când tu iubești
Și când iubești mai mult parcă dorești,
Dorești să scrii deși nu ești poet,
Nu ești poet, dar scrii... .
Căci scrisu-i permanent.
Emilia Dinescu